Start campaniei electorale – eu nu am ce alege!

Am fost “…puternici” până acum. De astăzi toţi îşi “…fac treaba” pe unde apucă iar în final “…aleg victoria” şi fac “…curăţenie în ţară”. Îs mulţi, lista are peste 1 metru, dar nu-o depăşeşte pe cea din 1998 care avea o lungime de peste 2 metri. Să ne mulţumim şi cu atât, pentru că şi cei care sunt vor multe dar nu au făcut aproape nimic.

De ce-aș vota?

Pentru prima oară, de ani politici buni, nu am o opțiune electorală clară. Așa stau lucrurile și la majoritatea prietenilor cu care mai obișnuim să discutăm chestiunile curente. Votul Pro, cel care coagula iluziile, speranțele și dorințele noastre, a fost răvășit. Nu neapărat de deziluzia cauzată de ”schimbare”.
Ci mai degrabă de continuitatea unor practici în pofida schimbării: ba cade un elicopter la Briceni și nimeni nu știe ce-i cu el (nici măcar ministrul apărării care ar fi trebuit să-și dea demisia), ba jumătatea de minister (cel al externelor) are dosare în România pentru trafic de țigări, ba șeful pe miniștri se supără pe o televiziune și încearcă să închidă gura unor oameni care-și deapănă la microfon grijile, ba un unchi al unui nepot se jură că va spune un Adevăr despre un trecut, și-l spune…doar soției și poate nepotului, că-n restul timpului adevărul cu pricina stă închis în safeu…